Contractul de muncă poate să dea bătăi de cap atât angajatorilor, cât și angajaților.
Dacă ești angajator, trebuie să îi informezi în scris pe viitorii salariați cu privire la clauzele ce vor fi cuprinse în contractul de muncă. Concret, contractul de muncă trebuie să cuprindă toate informațiile pe care trebuie să le știe angajatul în momentul în care decide să lucreze pentru tine, de la responsabilități, la program, zile de concediu, ș.a.m.d.
În mod ideal, angajatorul trebuie să discute toate aceste informații cu un angajat înainte ca acesta să își înceapă activitatea
Orice contract de muncă trebuie să conțină următoarele informații:
- părțile între care se încheie contractul de munca (angajator și angajat)
- locul de desfășurare a activității – dacă acesta nu este fix, trebuie să precizezi că angajatul va lucra în mai multe locuri și să indici unde se află sediul societății
- funcția, gradul, categoria corespunzătoare locului de muncă si fișa postului/ o scurtă prezentare a sarcinilor de îndeplinit,
- data începerii contractului
- durata, dacă este vorba de un contract temporar,
- numărul de zile de concediu anual plătit,
- durata perioadelor de preaviz pe care trebuie să le respecte angajatul și angajatorul, în cazul încetării contractului de muncă,
- salariul de bază inițial, frecvența cu care se efectuează plata, bonusuri, indemnizatii,
- durata zilei sau a săptămânii normale de lucru (numărul de ore)
- prevederile acordurilor colective de muncă, societățile cu peste 20 de angajați au obligația de a iniția negocierea contractului colectiv de muncă
- În ceea ce privește concediile anuale, durata perioadelor de preaviz, timpul de lucru și remunerația, este suficient să faceți trimitere la legislația națională/regională și la dispozițiile administrative relevante.
O mare parte parte dintre clauzele care fac obiectul informării prealabile pot fi negociate între părți înainte de semnarea contractului individual de muncă. Cum ar fi:
- salariul de bază și toate elementele constitutive – bonusuri, îndemnizații, sporuri, alte venituri salariale. Concret putem negocia tichetele de masa (valoarea maximă este stabilita prin lege), sporul de vechime, sume acordate pe baza unor clauze speciale (de neconcurență, mobilitate, confidențialitate sau de stabilitate), nivelul diurnei și indemnizația de delegare, diverse sporuri (pentru orele suplimentare, sporul de noapte și sporul pentru orele prestate în zilele nelucrătoare sau în cele de repaus săptămânal), decontarea transportului, folosirea autoturismului și telefonului de firmă în scop personal, cheltuieli de concediu, diferite tichete (de creșă, culturale, cadou), bonusuri de performanță, de fidelitate, prime, premii, decontarea unor cheltuieli pentru telemuncă, sau munca la domiciliu
- cât de des se face plata salariului la care angajatul are dreptul, se poate negocia un avans, sau plata integrală la o anumită dată
- locul de muncă sau, în lipsa unui loc de muncă fix, posibilitatea ca salariatul să muncească în diverse locuri. Locul muncii se poate negocia la sediul, la punctele de lucru, în regim de telemuncă sau munca la domiciliu. În cazul în care salariatul nu are un loc de muncă fix, se poate negocia nivelul indemnizației de mobilitate
- ocupația, în funcție de calificare (conform codului COR), fișa postului (care cuprinde toate sarcinile angajatului). În acest sens se pot negocia sarcinile și atribuțiile care vor fi trecute fie în contractul de muncă fie în fișa postului, chiar și obiectivele de performanță, norma de muncă. De menționat că salariatul trebuie să respecte numai obligațiile consemnate în scris;
- criteriile de evaluare a activității profesionale a salariatului (acestea vor fi cuprinse în contractul de muncă). Acestea sunt legate de atribuțiile și sarcinile de serviciu, precum și de obiectivele negociate și trecute în contractul de muncă și fișa postului
- durata contractului individual de muncă atunci când perioada este determinată, poate fi avută în vedere pentru o negociere a unei clauze de continuitate, aceasta fiind încadrată în categoria clauzelor specifice. Pot fi negociate drepturi salariale sau alte beneficii care să compenseze dezavantajele unui astfel de contract.
- durata concediului de odihnă care poate fi mai mare decât limita stabilită de lege, respectiv 20 zile pentru un contract de muncă pe durată determinată
- modul de acordare a preavizului de către părțile contractante și durata acestuia, condițiile și durata preavizului în cazul încetării contractului individual de muncă pot face obiectul negocierii, cu respectarea perioadei minime de preaviz la care are dreptul salariatul în cazul concedierii. Aceasta este de cel puțin 20 de zile lucrătoare, cu câteva excepții prevăzute de lege, astfel negocierea poate viza extinderea acestui termen
- durata normală a muncii, exprimată în ore/zi și ore/săptămână. Aceasta poate fi negociată în funcție de necesitățile angajatorului și de disponibilitatea salariaților, fără a fi depășită durata maximă legală a timpului de muncă și respectarea perioadelor minime de odihnă
- în ceea ce privește durata perioadei de probă, negocierea poate consta în reducerea sau eliminarea acesteia.
Însă, întotdeauna, negocierea presupune acordul părților, și informarea prealabilă a celeilalte părți. La fel și contractul individual de muncă după ce a fost semnat, poate fi modificat numai cu acordul părților, excepțiile fiind prevăzute expres în legislația în domeniu.