Contractul de muncă dă bătăi de cap și angajatorilor, și angajaților. Cele mai multe neînțelegeri de mai târziu pornesc din două momente scurte de la început: informarea și negocierea.
Obligația de informare, înainte de semnare
Dacă sunteți angajator, trebuie să îi informați în scris pe viitorii salariați cu privire la clauzele care vor fi cuprinse în contract. Practic, contractul trebuie să conțină tot ce are nevoie omul să știe în momentul în care decide să lucreze pentru dumneavoastră: de la responsabilități până la program și zile de concediu. În mod ideal, discuția are loc înainte ca activitatea să înceapă.
Ce trebuie să conțină orice contract de muncă
- părțile între care se încheie contractul: angajatorul și salariatul;
- locul de desfășurare a activității. Dacă nu este fix, se precizează că salariatul va lucra în mai multe locuri și se indică sediul societății;
- funcția, gradul și categoria corespunzătoare locului de muncă, plus fișa postului sau o scurtă prezentare a sarcinilor;
- data începerii activității;
- durata contractului, dacă este pe perioadă determinată;
- numărul de zile de concediu anual plătit;
- durata perioadelor de preaviz, pentru fiecare dintre părți, în cazul încetării contractului;
- salariul de bază și celelalte elemente de venit, cu periodicitatea plății;
- durata normală a muncii, în ore pe zi și pe săptămână;
- contractul colectiv aplicabil, dacă există;
- durata perioadei de probă.
Ce se poate negocia, concret
Negocierea nu se rezumă la salariu. Înainte de semnare se pot discuta:
- Veniturile: salariul de bază și toate elementele care i se adaugă — bonusuri, indemnizații, sporuri, alte venituri salariale.
- Beneficiile: tichete de masă (valoarea maximă este stabilită prin lege), spor de vechime, sume acordate pe baza unor clauze speciale — de neconcurență, mobilitate, confidențialitate sau stabilitate — nivelul diurnei și indemnizația de delegare.
- Sporurile: pentru ore suplimentare, pentru munca de noapte, pentru orele prestate în zilele nelucrătoare sau de repaus săptămânal.
- Decontări: transport, folosirea autoturismului și a telefonului de firmă în scop personal, cheltuieli de concediu, cheltuieli pentru telemuncă sau muncă la domiciliu.
- Alte tichete și bonusuri: de creșă, culturale, cadou, bonusuri de performanță și de fidelitate, prime, premii.
- Periodicitatea plății: se poate negocia un avans sau plata integrală la o anumită dată.
Clauze care merită atenție specială
Durata contractului. La contractele pe perioadă determinată se poate negocia o clauză de continuitate, încadrată în categoria clauzelor specifice. Se pot negocia și drepturi salariale sau alte beneficii care să compenseze dezavantajele unui astfel de contract.
Concediul de odihnă. Poate fi mai mare decât limita stabilită de lege, respectiv 20 de zile lucrătoare pe an.
Preavizul. Condițiile și durata preavizului la încetarea contractului pot face obiectul negocierii, cu respectarea perioadei minime la care are dreptul salariatul în caz de concediere: cel puțin 20 de zile lucrătoare, cu excepțiile prevăzute de lege. Negocierea poate viza extinderea acestui termen.
Timpul de muncă. Durata normală a muncii se poate negocia în funcție de necesitățile angajatorului și de disponibilitatea salariaților, fără a depăși durata maximă legală și cu respectarea perioadelor minime de odihnă.
Perioada de probă. Negocierea poate consta în reducerea sau eliminarea ei.
Două reguli de reținut
Negocierea presupune întotdeauna acordul părților și informarea prealabilă a celeilalte părți. Iar contractul individual de muncă, odată semnat, poate fi modificat numai cu acordul părților; excepțiile sunt prevăzute expres în legislație.
Dacă vreți o verificare înainte de semnare, pentru oricare dintre cele două părți, scrieți-mi. Prima discuție este gratuită.